În contextul ăsta vei observa cine îți susține eforturile și cine e pe lângă tine doar pentru avantaje.
Iar dacă alegi să-ți construiești afacerea în liniște, depărtându-te de restul lumii, faci o alegere inspirată. Pentru că așa te vei depărta de „zgomotul inutil” și de consumatorii de timp și energie.
Salut! Sunt Alexandru Neagu, fondatorul și CEO-ul ADN Finanz. În acest clip îți prezint activitatea echipei noastre de brokeri de credite și oportunitatea de a te alătura echipei noastre de succes. Dacă ești interesat de un job în banking și crezi că te potrivești cerințelor noastre, contactează-ne după vizionare pentru a discuta mai multe detalii. Aștept cu nerăbdare să colaborăm!
Informații despre Cursul de autorizare brokeri de credite la care te aștept să te înscrii
Unii cred că succesul e o întâmplare. Nu, nu este. Norocul nu există. Doar hazardul favorabil la un moment dat. În rest pentru a ajunge la succes trebuie să urmezi următoarea cale.
De-a lungul carierei mele am fost mereu în căutarea de modele. Adică de oameni pe care să îi admir și să le replic calea spre succes.
Zilele trecute pentru prima dată cineva mi-a cerut să-i fiu mentor în vânzări.
Da, am fost mulți ani team leader sau manager de departament ori proiect. Dar niciodată nu am fost în postura de mentor. Onorant și challenging în același timp.
Dar înainte de a accepta m-am întrebat în ce măsură m-aș ridica la așteptările colegului care mi-a făcut propunerea. Pe de-o parte mă recomandă experiența de om de vânzari (la firul ierbii, cum îmi place să spun) dar și de manager de vânzari, cu toate că din modestie (sper că nu din nesiguranță) mi se pare ideea parcă prea măgulitoare.
Am stat, m-am gândit, am acceptat și am ajuns la o concluzie. Și tu, cititorul meu, poți fi mentor! Trebuie doar să transmiți atitudinea de om de succes, să te recomande expertiza și rezultatele, dar și să ai capacitatea de a influența pozitiv o altă persoană.
UndeLucram.ro, a publicat un studiu din care rezultă că:
În momentul ăsta post-pandemic există două tipuri de angajatori. Aceia care pun presiune extremă pe angajați în perioada asta, eventual îi și amenință cu demiterea (ei sunt cei care, inexplicabil, în timpul crizei începută în 2009 tăiau prima dată bugetul de marketing, pe scurt „milionarii de carton”) și cei care caută soluții alături de angajați și chiar îi stimulează și motivează (financiar și emoțional). Da, știu, există și angajați profitori, superficiali (scriu asta în primul rând pentru antreprenorii care citesc și care sigur s-au gândit la asta), dar nu lor mă adresez și nici nu îi consider o majoritate.
Fraza din titlu e des întâlnită la managerii plafonați și fără viziune. Și sunt mulți de genul ăsta. Ei sunt cei cărora le place să le spui „șeful”. În general sunt în vârstă și le e teamă să își piardă postul mai mult decât orice pe lumea asta. Pentru că au ajuns acolo… fără etică sau printr-o conjuctură favorabilă și simt că unii subalterni sunt cu mult mai eficienți și ancorați în realitate, iar asta le pune în pericol poziția.
Sfatul meu: feriți-vă de acest tip de manager! E chiar mai periculos decât șpăgarul sau ignorantul total.
Am citit la mai mulți autori faptul că, statistic, printre primele lucruri pe care le înveți la un nou loc de muncă se numără „șmecheriile”. Modurile în care fentezi sistemul și regulile lui. Nu înveți cum îi cheamă pe toți angajații, dar știi cum să eviți unele lucruri.
Din experiență am observat că există unele subiecte pe care e bine să le eviți în discuțiile cu managerii. Fie deranjează, fie pur și simplu nu au efect.
Se vede că nu te interesează binele firmei în ansamblu și nu ești dispus să ieși din zona de confort la job.
Într-o țară (atât de) latină ca a noastră să fii introvertit pare a fi un handicap. Și mulți refuză să înțeleagă că a fi introvertit e o stare total normală. Nu sunt nici mai slab dotat intelectual dacă nu stau la serviciu cu tine la glume de autobază și nici dacă nu mă exteriorizez nu înseamnă că nu implic la job.
Am găsit niște caracteristici foarte interesante pentru introvertiți și extrovertiți. Enjoy!
Cea mai mare parte a celor pe care îi cunosc sunt într-o fază de negare sau chiar ignoranță față de viitorul locurilor de muncă din domeniul în care aceștia lucrează. Pentru majoritatea dispariția job-urilor prestate de oameni în favoarea automatizării și computerizării ține de science fiction.