În calitate de om de vânzări discut cu mulți oameni în fiecare zi, din diverse clase și categorii sociale. Și observ că aproape toți au aceeași părere fixă. Au impresia că toți sunt ca ei. Săraci, respectiv bogați.
Persoanele cu venituri mici se miră (și le e greu să perceapă) când aud că unii cumpără mașini sau locuințe de 80 sau 100 de mii de Euro dar și alte „excentrități”. Iar celor cu venituri mari le vine greu să creadă că o persoană de la baza societății nu își permite măcar o vacanță pe an sau să se îngrijească de sănătate.
Realitatea, sigur, este întotdeauna subiectivă, dar am ajuns la concluzia că și săracia prostește în egală măsură ca și banii mulți.